STRĂINUL...

Pe drumul prăfuit, ce duce-n cetatea străveche
Se vad pașii unui străin;
Se-apropie de cetate, dorind mântuirea
Și ridicarea ei.

Din zări de departe privește spre ziduri,
Cunoaște cetatea prea bine,
Sunt frații Lui, preaiubiții evrei,
Le-aduce din ceruri Lumină.

Se roagă Străinul in inima Lui,
E-o taina străbună, ascunsa,
Căci Tatăl ceresc a trimis însăși Fiul,
El poartă Chivotul in inima.

Cu lacrimi în ochi și-n inimă,
Dorește scăparea oricui Îl primeste,
Că nu-i alta Cale spre ceruri, ne-a spus
Decât Calea vie ce este Isus.

Al Tatălui Fiu ceresc și divin
Primește umil sfântă jertfa,
El duce Chivotul oricui pe Pământ,
Și-i dă putere divină.

Nimic nu-L întoarce de la jertfa divină
Și nimeni nu-I schimba lucrarea,
Căci dreapta e Calea și drept Legământul
Spre ceruri nu este altă Cale.

Voi merge cu El oriunde m-ar duce,
Prin El mi-este ținta spre ceruri
Nimic nu mă ține, nu m-opredte din cale,
Iubirea-I o am in inima.

Din zări de departe privește Străinul
Cunoaște aceasta prea bine,
Cu frații Lui, preaiubiții evrei,
Primit-am din ceruri Lumină. AMIN